Epuizarea alergatorului de cursa lunga

Recunoasteti descrierea?

“Eram in timpul unui cros. Mai aveam 200 de metri si treceam de linia de final. Cand am am simtit ca nu mai pot: respiratia imi suiera, trageam cu greu aer in pieptul care ma ardea, picioarele mi se facusera grele ca de plumb si nu imi doream decat sa ma opresc. Cu toate acestea, spiritul imi era viu si doream in acelasi timp din tot sufletul sa alerg in continuare”.

Nu putini sunt acei sportivi care experimenteaza astfel de senzatii in timpul concursului sau chiar al antrenamentului. Esti extenuat, vrei sa mergi mai departe, dar pur si simplu nu poti! Cand este vorba de distante lungi fiziologii spun ca acesta este momentul in care muschiul si-a epuizat sursa de glicogen pentru fabricarea energiei si trece pe arderea grasimilor.

Atat alergatorii de top cat si cei de sub-top trec prin aceasta faza fiziologica. Diferenta este modul in care traiesc subiectiv momentul si modul in care reusesc sa treaca peste el.

Sportivii de top nu simt acut acea stare de epuizare totala pe care insa cei de subtop sau recreantii o simt. Ei stiu sa isi asculte corpul si sa isi foloseasca mentalul pentru a-si ajusta in permanenta mecanismele de adaptare la efort. Ei si-au dezvoltat in timp un mecanism care ii ajuta sa detecteze la timp semnalele de oboseala, supraincordare si sa faca astfel incat sa le integreze in efortul pe care il fac. Pentru aceasta alergatorii folosesc cu succes tehnici de respiratie, relaxare/ energetizare si vizualizare care ii ajuta sa isi oxigeneze organismul, sa se echilibreze energetic si sa descopere metode care il ajuta sa se adapteze mai usor la efort.

In comparatie cu acestia, alergatorii de cursa lunga de sub-top si recreantii au alte mecanisme psihologice de adaptare la efort. Incurajarea de pe margine sau vointa proprie ii ajuta sa treaca prin momentele de epuizare si in cele din urma sa termine cursa. Se pare insa ca majoritatea nu a dezvoltat acel mecanism de integrare eficienta a semnalelor organismului in efortul fizic si mental de adaptare la efort. Este ca si cum ar “taia” legaturile dintre corp si mental si alearga spre linia de finis folosindu-se de puterea dorintei de a termina.

Esti alergator de cursa lunga?

Invata sa respiri corect. In momentele de stress respiratia devine sacadata si scurta astfel incat cantitatea de oxigen care ajunge in organism, la muschi si creier este deficitara. De aceea invata sa inspiri si sa expiri pe 4 timpi. Inspira profund umflandu-ti burta numarand pana la 4. Expira tot pe 4 timpi si relaxaza-te.

Relaxeaza-te prin exercitii simple de contractii si relaxare successive ale muschilor sau energetizeaza-te facand miscari scurte si rapide. Odata insusita tehnica poti sa o folosesti in timpul cursei in momentele in care este supraincordat sau lipsit de energie.

Vizualizeaza (vezi cu ochii mintii) toata cursa pentru care te pregatesti sa alergi. Relaxeaza-te si priveste-te cu ochii mintii cum parcurgi kilometru dupa kilometru.

Metodele descrise mai sus sunt usor de invatat. Cu toate acestea este de dorit sa intalnesti un psiholog care stie sa lucreze cu aceste metode si care sa te ajute sa ti le insusesti corect.

Astept sugestiile, intrebarile si experientele voastre dragi sportivi, antrenori si parinti pe adresa: Nicoleta@tanase.biz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *