Cand intra copilul in concurs?

acest articol este scris pentru CoachCorner

Cand intra copilul in concurs? Cat de devreme, cat de tarziu sau cat de des? Momentul acela este ales in mod diferit de antrenori si de parinti. Spun si parinti pentru ca uneori deciziile se iau impreuna. Parerea mea e “cu cat mai devreme cu atat mai bine”.

De obicei alegerea varstei de intrat in competitie sau/ si frecventa concursurilor are la baza doua idei:

  • este copilul indeajuns de pregatit tehnic?
  • este copilul indeajuns de matur emotional incat sa faca fata esecului dar si victoriei?

Cine da masura acestui “indeajuns”? Poate iti spui ca parinte/ antrenor ca loviturile nu ii sunt perfecte si ca “degeaba se duce la concurs, doar ca sa manance bataie”. Dar trebuie sa fie perfect ca sa primeasca sansa de a intra in concurs? Tehnic si emotional, sportivul se perfectioneaza pe parcursul intregii vieti competitionale. Sau poate iti spui ca emotional nu e pregatit inca pentru eventualele esecuri. Insa sansa imensa pe care i-o da sportul este aceea de a invata sa se foloseasca de esecuri pentru a creste. Exact ca in viata.

“Din greseli invata omul”

A invata din greseli
este o lectie pe care noi toti cei raspunzatori de micii sportivi suntem datori sa le-o predam frumos: Vreau sa spun fara cearta si bataie atunci cand copilul pierde. Sau poate vrei sa il ambitionezi de fapt folosind cuvinte descurajatoare chiar si atunci cand castiga. Recunoasteti urmatoarele cuvinte? “Ai castigat nu pentru ca ai fost tu bun, ci pentru ca adversarul a fost slab”.

Cu cat mai devreme cu atat mai bine

Cand copilul sportiv-incepator are o baza tehnica multumitoare care sa ii permita sa dea mingea peste fileu si sa o tina in teren, daca are o conditie fizica buna pentru a face fata unui meci, atunci el poate incepe concursurile. Ideea este aceea ca pentru el concursul este o parte din viata sa de sportiv, cu care trebuie sa se obisnuiasca. Stim cu totii exemple de sportivi care joaca tehnic bine la antrenament, care joaca in concursuri sub nivelul lor, dar care in acelasi timp au jucat doar maxim trei sau patru concursuri pe sezon.

Oricat ti-ai dori chiar si cand joci amicale nu ai sa poti niciodata sa redai tensiunea meciului din timpul concursului. Participarea la o competitie nu inseamna doar conditie fizica, tehnica si tactica, ci si capacitatea sportivului de a se adapta la tot ce inseamna concurs: uneori la o organizare slaba, cu ore incerte de incepere a meciurilor, fara WC-uri in dotare, cu soarele care iti bate in cap sau vantul care iti zboara mingile, uneori cu cuvintele neplacute pe care le auzi in jurul tau sau cu tribuna care parca e mai importanta pentru tine decat meciul in sine. Copilul are sansa sa invete in concursuri cum sa se adapteze tuturor acestor factori care sunt extrem de importanti pentru prestatia lui.

Dar sunt si exceptii

Pe de alta parte cand copilul are intradevar o frica excesiva de a intra in concurs sau nu vrea pur si simplu, atunci iarasi dusul cu forta nu este o varianta pentru el. Dorinta lui trebuie respectata si pe cat posibil incercat cu rabdare sa intelegi de ce are aceasta atitudine si sa incerci tot cu rabdare sa il pregatesti in acest sens. Invatati-l sa priveasca meciurile ca un lucru cat se poate de normal fara sa ii exagerati importanta.

Echilibru in decizii

Desigur, in activitatile pe care le oferim sportivilor e de dorit sa existe un echilibru. Daca spre exemplu in orasul in care locuiti sau in imprejurimi sunt concursuri, lasa copilul sa mearga la ele. Daca sunt la sute de km departare, iar efortul este mult prea mare atunci probabil ca este intelept sa stea acasa.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *