Cand renunti sa mai lupti

* articol scris pentru Open Tenis

De cele mai multe ori nervozitatea, teama de a pierde sau greutatea de a-ti mobiliza toate fortele pentru a reduce stresul si a reintra in joc te imping sa renunti la lupta in momentele importante ale meciului. Te cunosti indeajuns astfel incat sa stii din ce cauza ti se intampla (uneori) lucrul acesta?

Te regasesti ca sportiv intr-unul dintre profilele psihologice de mai jos?

*sportivul “prea” independent

Din aceasta categorie face parte Thiemo de Bakker (22 ani), una dintre sperantele masculine ale tenisului olandez. Este un tanar talentat despre care insa “toti jucatorii stiu ca renunta la meci uneori din nimic”. Acest “secret” este dezvaluit de Monfils dupa meciul lor din cadrul turneului din Ahoy Rotterdam 2010. De Bakker neaga afirmatia adversarului sau, insa aceasta atitudine de neacceptare nu-i este straina: fostii lui antrenori il cunosc ca fiind un sportiv greu de modelat datorita stilului sau “prea” voluntar.

In sport ca si in viata este de dorit sa ai propriile opinii si sa fii independent, dar cand depasesti punctul optim lucrurile pot sa mearga importiva ta. Crezi ca tu stii cel mai bine ce si cum trebuie sa faci, iar opiniile celorlalti par fara valoare. Aceasta atitudine iti ingreuneaza dezvoltarea ca sportiv: atata vreme cat nu esti constient de cum esti, te vei maturiza intr-un ritm mai lent. In consecinta rezultatele pe teren au sanse sa apara cu greu chiar daca simti ca muncesti foarte mult si stii ca esti talentat.

*sportivul “dependent”

La polul opus exista situatia destul de des intalnita in care sportivul este “dependent” de critica negativa pe care o primeste de la antrenor sau parinti pentru greselile pe care le face in teren.

Daca esti unul dintre esti acesti sportivi iata ce cred ca ti se intampla: critica venita din partea persoanelor importante pentru tine si din partea carora ar trebui sa simti ca ai increderea si sprijinul deplin, submineaza increderea in sine. In consecinta, mai ales in momentele importante ale meciului iti pierzi concentrarea atentiei, timpul de reactie creste, precizia loviturilor scade, te misti greu in teren, obosesti, esti nerabdator si iti doresti sa termini cat mai repede si sa pleci acasa. De multe ori sportivii nu stiu cum sa faca fata acestor manifestari fizice si psihice ale emotiei, iar in consecinta renunta la lupta.

*sportivul care crede ca “asa este el si nu se poate schimba”. Daca asta crezi atunci chiar asta se va intampla: vei ramane cantonat in nemultumirea si neincrederea in tine si vei renunta sa joci atunci cand ai sanse reale de castig.

Inchipuie-ti ca tu esti soferul propriului autobuz in care te afli si nu doar un calator pasiv care merge pe acolo pe unde autobuzul te duce. Autobuzul semnifica situatia stresanta in care simti ca pierzi controlul asupra ta si asupra jocului. Inchipuie-ti ca tu esti soferul care are controlul si stii incotro vrei sa o apuci. Tu esti cel ce are in maini puterea de a redeveni pe teren ceea ce esti, de a face ceea ce poti si de a juca la nivelul tau.

*sportivul care “nu-si permite nici un moment sa renunte la joc”.

Asa spune Adrian Ungur dupa meciul de Cupa Davis Romania- Ucraina (2010). “A fost un meci foarte greu, mai ales la început, dar meciurile din Cupa Davis sunt foarte diferite. Aici nu-ti permiti niciun moment sa renunti la joc, pentru ce simti ca evoluezi pentru public, pentru tara si pentru echipa”.

Motivatia pentru care lupti pe teren este de dorit sa vina din interiorul tau, din placerea si dorinta de a juca. Astfel joci pentru tine si nu pentru altul. In decalaratiile sale Nadal spune adesea: “I love tennis and I love competition”. Dar uneori factorii externi- publicul, echipa, tara te pot motiva foarte puternic intr-un mod pozitiv, ca in cazul lui Adrian.

In acelasi directie avem un alt exemplu: va amintiti debutul lui Marius Copil in jocul de Cupa Davis la Sibiu impotriva Ucrainei (2009) atunci cand perechea de dublu (Tecau/ Copil) a adus un punct Romaniei? Marius a avut o revenire spectaculoasa atunci cand nimeni nu se astepta. Intrebat ce anume l-a ajutat sa reintre in joc a spus: “S-a intamplat deodata atunci cand intr-un colt al tribunei un grup de suporteri a inceput sa cante “desteapta-te romane!”.

Ce-i de facut?

Pentru cei care au experimentat momente in care nu au putut tine situatia sub control in timpul meciului notez mai jos cateva “sfaturi”:

  • Invata sa te cunoasti pe tine insuti
  • Fii sincer cu tine atunci cand iti analizezi jocul, deciziile si comportamentul
  • Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce se intampla pe teren
  • Accepta-ti greselile, dar fa ceva ca sa le indrepti
  • Ai rabdare
  • Foloseste tehnici de concentrare a atentiei: concentreaza-te pe respiratie, pe tactica de joc, pe cuvinte cheie
  • Foloseste tehnici de relaxare si energetizare pentru a-ti gasi optimul fizic si mental in timpul jocului
  • In cazul in care te simti criticat, neinteles, suparat pe cum se poarta cu tine cei a caror parere inseamna ceva pentru tine (antrenor, parinte) spune-le direct ce ai pe suflet sau cere ajutorul unei persoane de incredere


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *