Invingatorul de pe locul II- pentru parinti

* articol scris pentru OpenTenis.ro

In sport telul este locul 1 si vrei ca si copilul tau sa ajunga acolo. Si pe buna dreptate vrei sa aiba rezultate pt ca stii ca e bun, ca are sanse sa castige si ca el si toata lumea face efort pentru el.

Dar pana la locul 1 drumul este presarat cu victorii si infrangeri si din pacate de multe ori invingatorul de pe locul 2 se simte invins si este privit ca un invins. Invinsul plange, este batut sau se incapataneaza si se intoarce in fiecare an pana castiga o competitie.

 

Cel care a pierdut un meci este pentru mine castigatorul de pe locul II – a castigat sansa

El a castigat sansa de a vedea unde a gresit, unde a facut bine, unde mai are de lucrat, unde se pot face schimbari pentru ca sa creasca mental, afectiv si ca sportiv in general. Mai ales in sport trebuie sa muncesti foarte tare pentru rezultate si nu intotdeauna rezultatele depind doar de sportiv. Ma gandesc aici la situatiile in care arbitrii iau decizii in favoarea adversarului (mai ales in momentele cheie) sau atunci cand adversarul este mult mai bun.

 

Toata lumea are de invatat

Din aceste infrangeri toata lumea are ceva de invatat: copilul, parintele, antrenorul, preparatorul fizic, medicul, psihologul.  Uneori este greu de privit o infrangere in acest mod, dar la fel ca in viata, daca ramai realist si pozitiv, vezi aceste infrangeri ca sanse pentru a face corecturi si a putea merge intr-un mod echilibrat mai departe. Asa iti imbunatatesti experienta competitionala, experienta cu tine insuti si devii mai matur.

 

Ce simt copiii invinsi?

Eu vorbesc cu copiii despre cum s-au simtit atunci cand nu le-a mers bine pe teren. In momentele acelea parintii ii vad de pe margine incapatanati, cazuti din punct de vedere emotional, plang, fac scandal, nu aud nimic din indicatile care li se dau pe margine etc.

Ceea ce aud eu de la copii este faptul ca oricat ar fi incercat sa isi reintre in joc, nu reusesc si mai ales nu au speranta ca pot reveni. Le trec tot felul de ganduri prin cap, care mai de care mai fixiste si negative cum ar fi “mananc bataie”, “pierd!”, iar sentimentul de incredere in sine pare ca i-a parasit fara speranta ca se va mai intoarce vreodata. In munca mea uneori cu greu ii pot ajuta sa iasa din aceasta stare pe care o iau cu ei si dupa ce meciul s-a terminat. Raman cantonati in noua lor credinta: “vreau, dar nu pot!”

 

Ce e de facut?

Ce a fost a trecut (asta e gandirea sportivilor buni), iar viitorul incepe de cum s-a terminat meciul.

  1. Faceti analiza dupa meci impreuna cu copilul: ce a fost bine, ce a fost mai putin bine, in ce momente si de ce, ce e de imbunatatit si care este planul pentru a imbunatati ce nu a mers. Aici ma refer la toate aspectele care tin de: conditia fizica, tehnica, tactica, nutritia, mental, rutinele de dinainte, din timpul si de dupa meci.
  2. Faceti planul de imbunatatire a ceea ce nu a mers si puneti-l in practica impreuna cu cine e nevoie: copilul, antrenorul, medicul, preparatorul de conditie fizica, dieteticianul, managerul, psihologul etc. Apoi treceti impreuna la indeplinirea lui.
  3. Stabiliti scopuri SMART prin care activitatea sa fie organizata astfel incat planul facut sa aiba sanse de reusita.
  4. Folositi gandirea pozitiva si realista. Daca dv., ca parinte priviti infrangerea intr-un mod pozitiv si realist asa va face si copilul in cele mai multe cazuri.

A gandi pozitiv si realist inseamna a accepta greselile, a le putea reeticheta rational (la nivel cognitiv) intr-un mod astfel incat fara sentimente negative, de vinovatie si devalorizatoare sa poti merge mai departe astfel incat sa iti atingi scopurile propuse. Spre exemplu, dupa ce Federer a pierdut in sferturi la Roland Garros la un an dupa ce castigase acolo pentru prima data, raspunsul lui pentru ziaristi a fost: “Altii si-ar da viata sa ajunga in sferturi. Am un rezultat bun!”

 

Meciul de dupa meci

Sunt situatii in care dupa un meci pierdut copiii intra intr-un alt “meci” cu parintii, meci in care li se arata cu puterea adultului ca “s-au batut singuri”. In opinia mea ideea acestor “meciuri” este aceea de a fi constructive pentru viitor si nu de a demonstra copilului ca aveti dreptate cand spuneti ca “nu ai fost in stare sa tii doua mingii in teren” (cand poate copilul a fost in stare sa tina chiar mai multe si a avut sansa chiar sa castige). Sau poate ca vreti sa il ambitionati pentru viitor vorbindu-i in modul acesta. Poate ca reusiti sa il ambitionati temporar si vedeti intr-adevar o schimbare in comportamentul lui pe teren. Dar schimbarea este produsa de frica, de rusine, de teama ca nu este bun, de teama ca nu va va satisface dorinta.

Ceea ce observam noi chiar si la seniorat este faptul ca lucrurile marunte si negative traite/ experimentate in copilarile sunt piedici emotionale pentru un sportiv care are toate calitatile pentru a ajunge in topul clasamentului. De aceea in ultimii multi ani psihologia se orienteaza mult pe psihologia copilului si a adolescentului pentru ca s-a observat ca multe dintre “esuarile” din viata de adult isi au radacinile in experientele din copilarie, relatiile negative cu adultii sau chiar cu copiii de seama lor.

 

Castigatorul dumneavoastra

Daca aveti acasa un castigator de pe locul II ganditi-va cata putere emotionala trebuie sa aiba ca sa treaca peste o infrangere, sa faca imbunatatirile de care e nevoie ca sa ajunga invinagtorul de pe locul I. Nu e usor mai ales in conditile in care succesul in sport nu tine doar de sportiv, ci si de calitatea muncii celor care lucreaza cu el.

 

Foto: Cambodia4kids.org on Flickr.com

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *