Copilului meu nu ii place adversarul cu care joaca!!!

Dilema mare pentru parinti in cazul in care copilul spune ca  nu-I place cu cine joaca, iar din cauza asta se enerveaza si pierde meciul

Unii parinti “iau taurul de coarne” si obliga copilul “sa joace si sa taca”, altii sunt mai ingaduitori si incearca sa il convinga ca intotdeauna se va gasi un cineva de care nu-I place si ca treaba lui e sa isi faca jocul si sa nu il bage pe celalalt in seama.

Poate ca zambiti acum, dar eu aud destul de des lucrul acesta de la copii de pana in 15 ani. Pe langa semnele de intrebare pe care si le pun parintii despre situatii de genul acesta, pentru copii poate sa fie chiar dramatic ceea ce simt din punct de vedere emotional.

 

De ce e dramatic pentru copil?

Copiii incep pe la 12 ani sa isi dezvolte motivatia personala (interna) pentru sport. Merge la sport si pentru ca ii place, dar in mare parte pentru ca il duc parintii sau pentru ca merg si prietenii lui, pentru ca ii place de domnul/ doamna antrenor/ antrenoare, pentru ca poate aduce acasa medalii si diplome, si pentru ca e “cineva” in ochii celorlalti etc. Dar pana cand multdorita motivatie interna (personala) datatoare de putere de munca ajunge in registrul maturitatii, dureaza ani de zile, iar motivatia lui vine in multe situatii din exterior.

Privit in acest mod, pentru copil mediul extern inseamna foarte mult. Din aceasta cauza un adversar neprietenos sau care vorbeste prea mult, “fura” mingi, rade de altii, il deranjeaza pe micutul nostru sportiv. Mai mult decat atat, multi copii au reguli invatate de acasa pe care le aplica cu “strictete”, cum ar fi spre exemplu “tu trebuie sa te porti frumos, chiar daca celalalt se poarta urat”.

In acest contex, cand copilul are de a face cu un adversar de care nu ii place, presiunea pentru el devine si mai mare stiind ca nu are incotro si trebuie sa joace meciul. Este ca si cum dv. v-ati obliga sa mancati o mancare care nu va place DELOC. Cum v-ati simti?

 

Cum sunt copiii?

Aveti un astfel de copil sportiv caruia ii pasa foarte tare de adversarul cu care joaca, teoretic exista cateva motive pentru care atentia lui e mai degraba orientata pe celalalt si mai putin pe el insusi (are motivatie externa dominanta):

–       copil afectiv– este un copil foarte legat afectiv de parintii/ antrenor

  • ii pasa prea mult de ce cred parintii/ antrenorul despre el,
  • incearca sa ii multumeasca sau sa nu ii dezamageasca,
  • incearca sa ii “protejeze” de ce va zice lumea despre mama/ tata/ antrenor in cazul in care el nu joaca bine sau pierde

–       copil perfectionist– este invatat sa faca o evaluare rapida a adversarului in termeni de: clasament si care este raportul meciurilor pierdute/ castigate in jocurile directe. Lucrul acesta este periculos in cazul in care atentia ii este concentrata in aceasta directie pentru ca de multe ori sportivii care au chiar si cea mai mica teama de a pierde, “reusesc” sa gaseasca cele mai mici indicii negative care sa ii impiedice sa inceapa un meci optimist si realist.

–       Copil care nu isi vede valoarea: Isi plaseaza adversarul pe un piedestal pentru ca in ochii lui el este mic si cu mai putina valoare decat celalalt

–       Copil prea cuminte: Este invatat sa fie un copil cuminte si modest, astfel incat il deranjeaza “nesimtirea” si “ingamfarea” celuilalt. Ei vor ca ceilalti sa fie ca ei, pentru ca sunt educati cu niste valori pe care si ei le considera a fi bune.

 

Cum e de dorit sa se dezvolte copiii?

Pot sa va enumar cateva idei bine de urmat, spre care se tinde in educatia moderna a copilului:

–       echilibrat emotional

–       independent

–       cu o buna imagine de sine

–       cu o cunoastere a valorii proprii

–       cu incredere in sine

–       cu respect pentru ceilalti, dar in acelasi timp cu puterea de a sti sa aleaga pentru el si sa lupte ca sa isi atinga scopurile

–       realist si optimist

–       asertiv – sa stie sa lupte si sa isi expuna parerile pentru a se proteja si a obtine ce doreste

 

Cum ii putem ajuta?

Nu exista o reteta unica, pentru ca fiecare copil si mediul in care el creste sunt unice.

Dumneavoastra ca parinti ii puteti ajuta daca sunteti deschisi (cititi, ascultati specialist, urmariti documentare) la ideile si metodele mai noi in educatie, care ajuta copilul in dezvoltarea lui spre maturitate. Drept dovada ca va intereseaza este faptul ca cititi acest articol. Multumesc!

Un lucru pe care doresc sa il spun este acela de a intreba copilul “de ce?” nu ii place jucatorul x sau y, iar in cazul in care auziti ca celalalt are un comportament urat fata de copilul dumneavoastra, sa mergeti direct si sa vorbiti cu antrenorul, parintii si copilul. Este util sa va protejati copilul de “rautatile” celorlalti, dar usor, usor in timp este de dorit sa il invatati cum sa faca fata el singur unor astfel de situatii.

Nu v-am uitat nici pe dumneavoastra ca oameni care au propria personalitate, nevoi, stress si mai ales intrebari despre “cum sa fac astfel incat copilului meu sa ii fie bine, cum sa il inteleg mai bine, cum sa il ajut?”, samd. Si eu sunt parinte si stiu cum e.

De aceea, va invit sa imi scrieti cu orice intrebare legata de dumneavoastra sau de copilul dumneavoastra.

Adresa mea de email este nicoleta@tanase.biz sau ma puteti gasi pe Chat pe pagina mea de blog.

 

Foto: autor Sherif Salama pe Flikr.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *