Ce ii amuza pe copii: poveste de concurs

 

Esti parintele, antrenorul, bunicul/ bunica, prietenul sau admiratorul unui copil care este pasionat de sportul pe care il practica, dar caruia in timpul meciului “i se taie filmul” si nu joaca nici macar 50% din potentialul sau? Te invit sa scoti la imprimanta povestea de mai jos. Este povestea mea, dar care ii amuza teribil pe copii atunci cand le-o povestesc.

 

Inceputul si cel mai prost scop posibil

Am fost la un concurs de alergari, m-am prezentat la linia de start neantrenata pentru ca imi pusesem de multa vreme in gand cel mai prost scop posibil: acela de a ma intoarce acasa cu o medalie pe care sa o pun in vitrina. Deci voiam o medalie fara sa fiu antrenata indeajuns ca sa o pot castiga.

 

Copiii cu care lucrez stiu ca pe teren se intra cu scopul de a juca bine si nu cu scopul de a castiga. Nu numai ca le-am spus eu despre cum sta povestea cu scopurile SMART, dar au ajuns singuri la concluzia ca cu cat iti doresti mai tare sa castigi, cu atat ai sanse mai mari in momentele critice ale meciului sa pierzi. Pe scurt este vorba de faptul ca cu cat dorinta de a castiga este mai mare, cu atat frica de a pierde este si mai mare. Si cum se spune ca de ce ti-e frica, de aia nu scapi, asa ti se poate intampla in momentele cheie ale meciului.

 

Panica si primul scop SMART

Aveam de alergat 5 km. Am alergat prima suta de metri timp in care am inceput sa imi simt picioarele deja obosite, sa respir din ce in ce mai des, fapte care ma indreptateau sa gandesc ca nu am sa termin cursa. Simteam cum incepeam incet incet sa intru in panica. Mi-am pus atunci in minte primul scop SMART si anume acela de a ma concentra pe respiratie si de a vizualiza cum sangele circula optim prin vasele de sange si ajuta musculatura sa functioneze optim astfel incat sa ma pot tine pe picioare si sa alerg in continuare.

 

Cand simti sa intri in panica, gandeste-te ca o sa treaca. Doar ai rabdare si concentreaza-te pe lucruri pe care le ai tu sub control: ex pe lovituri, miscare in teren, vizualizeaza tehnica, tactica de joc si transforma gandurile negative irationale in ganduri pozitive- rationale.

 

Ganduri negative si cel de-al doilea scop SMART

In timp ce corpul nu imi era in forma, mintea mi-a fost bombardata de o multime de ganduri negative si nerealiste: ba ca alerg foarte incet si ma depaseste toata lumea, ba ca ce caut eu acolo, ba ca nu am sa reusesc sa termin cursa etc. Am realizat ca eram in panica si ca nu mai gandeam rational, asa ca urmatorul scop SMART a fost de a contracara gandurile negative- nerealiste cu ganduri realiste si de a avea rabdare sa treaca.

 

Si chiar au trecut. Desigur mult mai tarziu, pe la km 2. Dar am fost foarte multumita ca am reusit sa ma concentrez pe lucruri pe care eu le puteam avea sub control: gandurile si emotiile mele si sa vizualizez ceea ce imi doresc si imi face bine (o arma foarte puternica).

In sfarsit pe val

Intre km 3 si 4 am reusit sa imi dau drumul si simteam cum in sfarsit picioarele imi alergau. Din pacate oboseala si-a spus cuvantul, asa ca am capatat o postura care nu ma lasa sa respir corect. Am hotarat sa alerg in continuare asa, decat sa ma indrept de spate si sa consum energie pretioasa. Probabil ca pentru situatia aceea a fost o decizie corecta. Deja nu mai gandeam negativ, eram linistita si imi venise cheful de alergare.

 

Greseala majora

Ei, si am ajuns pe ultimii 200 de metri, cand am facut o greseala majora: mi-am pus din nou un scop cat se poate de prost si anume acela de a intrece o alergatoare imbracata in roz- altfel decat toata lumea- care era in fata mea (nu-i asa ca si voi in timpul concursului aveti uneori ganduri nastrusnice? Nu va nelinistiti, uneori e normal). Insa pentru putinul de energie pe care il mai aveam si stiind ca in momentele cheie trebuie sa iti pastrezi mintea concentrata pe ceea ce faci si nu pe rezultat, aceasta a fost o decizie cat se paote de proasta luata in cunostinta de cauza.

 

Pana a lua aceasta decizie, in timp ce alergam m-am gandit cat de frumos a putut unul dintre copiii cu care lucrez sa reuseasca sa isi dea seama ca daca te concentrezi pe rezultat si nu pe proces, in momentele cheie ale meciului ai sanse foarte mari sa pierzi. Dupa ce a inteles acest lucru si a experimentat singur cat de mult rau isi poate face gandind asa, a reusit sa faca un switch in mintea lui. Acum intra pe teren cu gandul de a juca bine si nu de a castiga. Iar rezultatele lui in competitii sunt mai bune decat inainte.

 

Cum necum am reusit sa intrec alergatoarea in roz, dar cand am ajuns doi metri in fata ei am simtit deodata ca nu mai am aer, ma simteam ciudat ca pe alta lume si aveam impresia ca am sa lesin. Cand simti asa ceva de obicei intri in panica si reusesti rapid intr-adevar sa pici. Ce m-am salvat a fost concentrarea pe respiratie si gandul rational ca din cauza efortului facut irational mi se intampla toate acestea. Am stat linistita pentru ca stiam din experienta ca poti sa iti revii din astfel de situatii. Si asa a fost: “ca prin minune” mi-am revenit si am trecut linia de sosire inaintea alergatoarei in roz.

 

Final cu invataminte

Aceasta este povestea ultimului meu concurs despre gandiri negative- irationale, panica, decizii si scopuri gresite, despre constientizarea tuturor acestori lucruri negative si despre cum poti sa le intorci in favoarea ta concentrandu-te pe ce ai pe ce ai tu sub control.

 

Va recunoasteti pe ici pe colo in aceasta poveste? Care este experienta voastra de concurs?

 

Astept orice poveste, idee, sugestie sau intrebare la nicoleta@tanase.biz

 

 

 

 

 

 

This Post Has One Comment

  1. Pingback: Frica in concurs- exemplu practic « Blog de Psihologie Sportiva

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *