Frica in concurs- exemplu practic

photo 4Azi am sa iti povestesc din experienta mea ce poate face stressul in timpul concursului cu organismul nostru, cu emotiile, cu gandurile noastre si in cele din urma cu prestatiile si rezultatele pe teren.

Este experienta mea, traita nu demult in timpul unui cross. Am povestit-o si celor pe care ii indrum pentru ca am considerat ca puterea exemplului personal este mai puternica decat toate teoriile pe care eu le explic. Prin asta se demonstrez faptul ca nu sunt singurii pe lume carora li se intampla lucruri “rele” pe teren, si ca in cele mai multe cazuri exista o explicatie si o cale de iesire.

Dezechilibru

Eram in timpul unei curse de alergare cu 1.5 km inainte de linia de sosire.

Ma simteam surprinzator de bine, fara dureri care sa ma deranjeze intr-atat incat sa ma opresc, respiram bine, iar ritmul alergarii nu mi-l amintesc, dar asa cum era, eram multumita de el.

Borna de 1.5 km era un cort de unde puteam lua apa ca sa bem. Cum toata lumea te incuraja si aplauda, cum eu ma simteam bine in ritmul meu, m-am gandit sa fac o “nefacuta” si sa ma filmez cu telefonul. Am scos telefonul, am setat camera si m-am filmat, am facut comentarii, am filmat ceilalti participanti si am trimis filmuletul pe email coach-ului meu.

Consecinte

Ce s-a intamplat dupa aceea? Fireste, in timp ce filmam, comentam si trimiteam emailul, mi-am pierdut ritmul cel bun de alergare pe care il aveam. Inima a inceput sa bata foarte tare in piept, am inceput sa simt ca nu mai am aer, simteam ca trag foc pe piept si m-au apucat niste emotii asa de violente la stomac de imi venea sa lesin. Fireste ca picioarele mi s-au ingreunat si am inceput sa gandesc negativ.

Eu care voiam doar sa alerg si sa ma simt bine, m-am gandit asa de-odata ca trebuie sa termin cursa cu un timp mai bun si am vrut cu indarjire sa intrec o alergatoare (asa pur si simplu pt simplul fapt ca era imbracata in roz ). Ca sa vezi ce poate sa faca mentalul si corpul cu tine cand ti-e lumea mai draga!

Explicatie

Ce mi s-a intamplat de fapt? Din joaca mi-am pierdut ritmul, care a atras dupa sine o secretie mai mare de adrenalina avand drept urmare: batai puternice de inima, respiratie intretaiata, frica, emotii in stomac, senzatie de lesin si gandire negativa. In aceste conditii fireste ca mi-am incetinit alergarea si ceea ce inainte era o placere a devenit un motiv de agitatie.

Asta se poate intampla oricui, indiferent de motivul care te scoate din ritm: poate sa fie “doar o joaca”, un gand negativ, un semntiment de neincredere. In acele momente de stress, putem reactiona intr-un mod asa de nagativ cum nici prin cap nu ne trece.

Reechilibrare

In timp ce corpul meu lupta cu el insusi, am facut in minte analiza faptului si am hotarat sa ma echiliber in vreun fel sau altul. Am respirat din burta si am vizualizat-o ca un balon albastru (imaginea care am crezut eu ca ma ajuta), mi-am spus ca in situatii de stress un fapt marunt, un gand neimportant apartent, un joac ales la moementul nepotrivit, pot face ca organismul sa fie dat peste cap.  Automat poti sa ai emotii si sa gandesti negativ, sa-ti treaca tot felul de idei care mai de care mai negative prin cap legate de tine, de valoarea ta si valoarea jocului tau. Ajungi rapid sa ‘’faci din tantar armasar”. 

Mi-am spus ca prestatiile si rezultatele mele depind de mine si nu de altul (spre exemplu de alergatoarea in roz pe care voiam eu sa o intrec), am incercat sa fiu pozitiva amuzandu-ma cand am intrecut o alta alergatoare care avea putin roz la adidasi 🙂

Si am reusit cu 50 m inainte de linia de final sa imi dau drumu la picioare si sa ma concentrez pe alergatul meu si nu pe adversari, ganduri, emotii, aplauze, camere de filmat si aparate de fotografiat.

Finish

Am fost intampinata cu uimire pentru timpul bun pe care l-am scos, in timp ce eu eram inca sub impresia dezechilibrului trait. Fireste, aprecierile primite la sfarsit au facut sa dau si eu valoare rezultatului in sine si sa imi doresc ca data viitoare sa imi gasesc si sa imi pastrez aceeasi stare de bine.

Daca la sfarsitul cursei mi s-ar fi spus cat de prost am alergat, sigur experienta mea negativa, gandurile, mele, reactiile organismului meu si frica de atunci ar fi ramas in amintirea mea si ar fi avut sanse ca data viitoare, fara sa vreau, sa se repete in concurs.

Concluzie

Prin aceasta poveste am vrut sa va explic ce se intampla cu noi atunci cand suntem in timpul concursului si intram in perioade proaste. Odata stiind cum functioneaza organismul si psihicul nostru in astfel de situatii, este mai usor sa ramai calm, sa ai rabdare cu tine si sa gasesti o modalitate de rezolvare. Fiecare are experienta reintrarii in meci de care e bine sa isi aminteasca atunci cand ii e mai greu pe teren.

 

Acest material este cu titlu informativ. Orice situatie cere o analiza si o rezolvare individuala. De aceea pentru orice intrebari, poveste sau sugestii, ca invit sa imi scrieti la nicoleta@tanase.biz

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *