Psihologul tau, prietenul tau?

_20150927_165323Psihologul tau, prietenul tau?
Profesorul tau, prietenul tau?
Antrenorul tau, prietenul tau?
Fizioterapeutul tau, prietenul tau?
Medicul tau, prietenul tau?

Exista un raspuns comun:

Nu.

Sau cel putin nu in sensul de prieten cu care stai de vorba la o cafea si petreci impreuna vorbind cate’n lua si in stele, chiar daca este legat de tine si ai putea sa spui ca intra in categoria “asa ma cunosti mai bine”. Specialistul aduce un plus, o schimbare in viata ta, care nu de putine ori se obtine cu mult efort. Uneori se fac eforturi mari de ambele parti, cu respect pentru celalalt si pentru disponibilitatea de care fiecare ar fi de dorit sa dea dovada.

Acest “Nu” este inclus in deontologia profesiilor amintite mai sus.

 

Cap limpede

Omul la care mergi este un specialist care are nevoie de obiectivitate si cap limpede pentru a gandi impreuna cu tine, pentru a face o diferenta in viata ta. El este ca o oglinda care iti trimite inapoi un mesaj despre tine, un mesaj care nu este intotdeauna placut. Daca este sau devine prietenul tau va incerca sa te menajeze in detrimentul tau.

In relatia cu un psiholog exista momente in care devin foarte clare comportamente, ganduri, idei, sentimente pe care le ai, dar nu le vezi si mai ales nu ti le doresti. Dar ele exista si pot sa nu faca bine nimanui: nici tie, nici persoanelor cu care vii in contact. Aici trebuie sa intervina specialistul cu obiectivismul lui si nu prietenul cu lacrimile lui.

De la un prieten te astepti in adancul sufletului tau sa fie de acord cu tine si sa te sustina neconditionat chiar daca si tu stii ca nici chiar tie nu iti plac anumite idei, ganduri sau comportamente proprii. Ori daca un psiholog devine sau este prietenul tau, care ii mai este valoarea adaugata ca specialist daca nu iti arata cum stau lucrurile? La el mergi pentru ca doresti sa faci o diferenta in viata ta.

 

Colaboratori

Pentru ca o relatie sa mearga fiecare “da” pe diferite planuri. Specialistul “da” experienta, informatii, obiectivism etc. Clientul, pacientul, sportivul, elevul etc “da” interes, seriozitate, efort pentru a face o schimbare, etc.

Dar, specialistul ramane in pozitia de “coordonator”. El este cel care prin expertiza si experienta lui, cu respect pentru tine si semnele tale de intrebare, problemele, suferintele tale te ajuta sa faci lumina, sa intelegi si sa treci peste perioade mai putin placute sau chiar grele, prin perioade de criza samd.

El iti poate oferi calea autocunoasterii, te poate sprijini, poate uneori iti da raspunsuri la intrebari/ sfaturi pe care ti le doresti cu ardoare. Treaba lui nu este de a hotari in locul tau. Tu esti acela care cauta informatii, solutii, care hotaraste pentru sine si isi ia raspunderea pentru alegerile facute. Daca nu stii sa faci lucrul acesta, el te invata.

 

Mai mult decat prietenie

Pentru ca suntem oameni, exista sansa ca intre cei doi implicati intr-o relatie in care unul este clientul/ pacientul/ sportivul/ elevul, iar celalalt specialistul sa inceapa sa creasca sentimente calde care trec peste pragul prieteniei.

Deontologia profesionala spune ca specialistul sa fie primul care sa traga semnalul de alarma si sa aiba grija ca relatia sa ramana strict profesionala.

In cazul psihologilor ei sunt cei care prin transparenta lor in relatie “pun cartile pe masa” si daca este cazul incheie relatia. De obicei ofera alternativa transferului colaborarii unui alt coleg. Chiar daca aceasta alternativa nu este dorita din partea clientului, relatia oricum este de dorit sa se incheie. Fireste fiecare psiholog are in mana propriile decizii, dar suporta consecintele in cazul in care ele vin in contradictie cu deontologia profesionala.

Acest aspect al “mai mult decat prietenie” in relatia celor doi este uneori controversat de exemple de viata in care cei doi au inceput o relatie de cuplu. Unele au mers bine. Multe insa nu, cei doi despartindu-se dupa o vreme. Deontologii spun ca lucrul acesta se datoreaza avantajului emotional pe care “fostul” specialist o are asupra celuilalt. Subiectul este complex si e greu de definit si analizat aici in cateva randuri.

 

O raza de lumina

Am dorit a scrie despre tema prieteniei in relatia profesionala pentru ca, pe cat de frumoasa este psihologia in sine si cat de mult si-a facut simtita prezenta in Romania, sunt aspecte pe care oamenii interesati in domeniu, dar fara a fi specialisti nici nu au auzit de ele.

Iar pentru a nu avea asteptari gresite de la ceilalti, pentru a invata sa fim raspunzatori pentru propriile alegeri de a ramane intr-o relatie fie si de genul acesta, am ales sa astern aceste cateva cuvine.

 

“Nu stiu altii cum sunt”… dar eu ca psiholog asa gandesc despre relatia de prietenie in domeniul meu de activitate. In general oamenii ma cunosc ca o persoana generoasa si calda, dar au fost dintre ei si cei care au plecat pentru ca eram “prea rece”. N-am fost prietena pana la capat, dar pozitia de specialist imi cere asta. Iar eu sunt intru totul de acord.

 

Pentru povesti personale, intrebari, idei, va invit sa lasati un mesaj mai jos sau sa imi scrieti la Nicoleta@tanase.biz

Doriti sa aflati mai multe despre psihologia sportiva, va invit sa cititi pe blogul meu Tanase.biz

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *