“Vreau o schimbare fara schimbare”

5994875062_3d09a434f1_zAzi am sa pun in cuvinte un fapt cunoscut pe care il recunoastem la altii, dar mai greu la noi: oamenii vor mai degraba ca lucrurile din jurul lor sa se schimbe, iar atunci vor fi fericiti, fara a face ei ceva special ca sa se schimbe. Vor sa ramana asa cum sunt, chiar daca “asa cum sunt” nu-i ajuta sa se bucure de calitatile reale pe care le au si care ii pot conduce in mod real spre succes.

Mecanismul psihologic

Cand stress-ul, frica, enervarea, supararea sunt mari, atunci noi ca oameni avem sanse sa punem in functiune mecanismele noastre de adaptare mai putin eficiente.

Asa se intampla si la sportivi, mai ales in momenteleimportante ale meciului. Ei raman intr-un mecanism de gandire si emotional care nu le permite sa joace la nivelul calitatilor lor reale.

Unul dintre aceste mecanisme este acela in care “EU” care face asa cum vrea el, cum decide el, e mai important decat realitatea din jurul sportivului.

Dar pe teren lucrurile se invart in jurul tau ca sportiv si nu neaparat in jurul adversarului care iti face puncte. Tu esti cel care joci, fireste in functie de adversar. Dar cum se zice, lupta e cu tine in primul rand. Dar daca gandesti ca “vina” pentru greselile tale o are adversarul pentru ca asa de-odata a inceput sa joace bine, iar tu esti epuizat de efortul pe care il faci ca sa reintri in meci cu ochii la cel din fata ta, atunci fireste ca te simti la mana celuilalt, iar nefericirea ta este dictata de el.

 

Oamenii “prefera” “sa ramana asa cum sunt” din motive diferite:

  • Poate ca au incercat deja sa schimbe, dar cu tot efortul depus, din diferite motive, nu au reusit
  • Poate ca ei considera ca li se cuvine o pozitie speciala in fata celuilalt, exact asa cum sunt, nici mai mult nici mai putin (ex: eu sunt mai bine clasat decat advesarul meu si trebuie sa castig indiferent daca ma enervez)
  • Poate ca se simt asa de mici si fara incredere in sine incat compenseaza cu o imagine de sine hiperbolizata care le permite sa creada ca merita un tratament special din partea celor din jur si a Vietii.

Partea buna este ca odata constientizat si intelegand despre ce e vorba, odata acceptat ca un mechanism normal, in sensul ca toata lumea se loveste de el, atunci lucrurile se pot indrepta in mod real.

A nega fenomenul sau a nu-i da importanta cuvenita, eu cred ca nu face decat sa lasi sa creasca o coaja peste o buba care are sanse mai mici sa se vindece de la sine.

Se prea poate ca odata cu maturizarea sa intelegi lucrurile acestea, dar in sport nu ai intotdeauna timp sa astepti sa te maturizezi. Trebuie sa actionezi rapid, sa faci ceva, sa fii proactiv, sa cauti, sa intelegi. Altfel te trezesti ca te lasi de sport din neputinta de a trece mental peste situatii prin care toata lumea trece.

 

Vad la tine, dar nu vad la mine

Acum sa ne uitam in jurul nostru si sa ne gandim la o persoana pe care o cunoastem si in care recunoastem ce am scris mai sus: vrea o schimabre fara schimbare.

  • Dupa ce va dati seama ca se afla in aceasta situatie?
  • Va rog sa va ganditi inainte de a citi mai departe
  • Eu o recunosc dupa ce imi povesteste, dupa modul in care reactioneaza emotional in situatiile cheie, dupa o slaba constientizare a gandurilor, emotiilor, a aportului propriu la situatia in care se afla.

O mai recunosc dupa faptul ca externalizeaza, adica altul “e de vina”, (ex: adversarul a inceput deodata sa joace bine, coechipierul “si-a batut joc”, etc), tine mortis la propriile idei, chiar daca sunt evident in dezavantajul propriu si “fuge” din relatia cu mine pentru ca ii darm acel mechanism de adaptare care ii salveaza intr-un fel sau altul imaginea de sine scazuta si neputinta de a face fata situatiilor cheie.

 

Ce vad la mine

Daca ai de la 15 ani in sus, se prea poate ca ce am scris mai sus sa fi inteles deja. Poate nu intru totul, dar indeajuns ca sa poti sa iti raspunzi la cateva intrebari legate de modul in care gandesti ca trebuie sa se produca “schimbarea” ta pe terenul de sport.

  1. Simti uneori ca increderea in sine este atat de scazuta incat nu stii ce sa faci ca sa scapi de ea?
  2. Ai incercat din rasputeri sa faci o schimbare in modul de a gandi sau de a face lucrurile pe teren, pentru a juca la nivelul tau, dar in ciuda acestui fapt nu ai reusit?
  3. Aceasta neincredere in sine este atat de greu de suportat incat simti ca ai in tine doua pareri total opuse despre tine? Una in care esti mic, fara valoare, iar cealalta in care iti vezi toate calitatile si te simti un campion, deasupra tuturor?
  4. Respingi solutiile si ajutorul celorlalti pentru ca “oricum nu e bine”. Nici ca tine nu e bine, dar nici ca altul. Intre “ca tine” si “ca altul”, e mai bine ca tine, chiar daca nu e bine.

Daca raspunsul este “da”, atunci, crede-ma ai facut un mare pas inainte in rezolvarea situatiei. Pana nu esti constient de comportamentul, gandurile si emotiile tale si nu accepti lucrurile asa cum sunt, mi-e greu sa cred ca se va produce o schimbare in sensul celei dorite de tine si poate chiar indreptatite din punct de vedere al maiestriei tale sportive.

 

Invatare= Incercare si eroare

Odata constientizata situatia (sau cel putin anumite aspecte ale ei) incepi sa lucrezi la ea. Procesul invatarii de a privi altfel lucrurile, de a gandi altfel asupra lor etc, se face prin incercare si eroare.

Ce inseamna asta? Inseamna ca incerci, gresesti, incerci, gresesti pana ai invatat ceva si s-a produs o schimbare in ceea ce simti, gandesti, faci pe teren. Nu e intotdeauna usor, dar daca iti place sportul pe care l-ai ales sa il practici, incerci pana iti iese.

Cat timp iti trebuie sa inveti o lovitura noua sau sa schimbi ceva la ea? Serios vorbind, vreo trei saptamani ca sa ajungi sa fii sigur pe ea, in conditiile in care te antrenezi 2-4 ore pe zi. Cate greseli faci la inceput? Cu nemiluita. Dar apoi usor, usor ajungi sa o stapanesti.

Cata atentie acorzi schimbarilor la nivel mental? Cat timp pe zi? J J Stim. Mult prea putin in comparatie cu atentia pe care o acorzi loviturilor. Asta se intampla pentru ca oamenii cred ca e de la sine inteles ca mintea sa isi faca singura treaba. E a noastra, dar de ce am avea grija de ea, cand pe teren e important sa faci puncte si nu sa iti faci analiza gandurilor si convingerilor proprii?!

Uneori daca vorbesti cu tine, e indeajuns sa faci o schimbare. Alteori daca vorbesti cu parintele sau antrenorul. Alteori daca vorbesti cu prietenul sau coechipierul. Alteori daca vorbesti cu psihologul e indeajuns. Insa intotdeauna, the number One, esti tu. Tu esti cel care cauta, incearca, exerseaza, face efort, merge inainte pana reuseste. Nimeni nu o poate face in locul tau.

 

Incheiere

“Vreau o schimbare fara schimbare” s-a vrut a fi un articol de constientizare a acestei stari de fapt, foarte importanta din punct de vedere al psihologiei sportive. Fireste ca “n-are incredere in sine” sau “nu se poate concentra”, daca sportivul odata ajuns in stadiul acela ramane contonat in propriul mechanism psihic care nu il ajuta sa faca o schimbare. De aceea constientizarea si acceptarea acestui mechanism eu il consider un punct cheie pentru ca o reala schimbare sa se produca.

Pentru povesti personale, intrebari sau sugestii, va invit sa imi scrieti la nicoleta@tanase.biz

 

Foto: Mark Deckers pe Flickr.com

 

 

 

 

 

 

21 octombrie 2015

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *