Dezvoltare personala antrenori- Tipatul la sportivi

Se stie ca se tipa la sportivi, sunt jigniti sau loviti.

Antrenorii ajung uneori acasa cu gatul ragusit de atata tipat. Si toata lumea este nemultumita. De obicei cand se tipa, fata este incruntata si amenintatoare si se jigneste. Vin toate impreuna, la pachet.

Sunt situatii in care toata lumea e tensionata: antrenori, sportivi, parinti. Atunci se scoate arsenalul de cuvinte urate, decibeli crescuti, pedepse, eventual lovire pentru ca lucurile sa iasa cum trebuie.

E o situatie complicata din punct de vedere psihologic, dar ce pot sa spun e ca foarte multi sportivi apreciaza la antrenorul lor CALMUL.

Cand se tipa, vocea este ridicata pentru ca sportivul sa auda si sa faca ceea ce ii spui.

Dar tu stii ca el aude, numai ca nu face.

Si tu stii ca tipi pentru ca macar de frica el sa faca ceea ce tu ii spui sa faca. Spre binele lui desigur.

Exisa insa o diferenta intre a tipa pentru a-l intimida, a-l face sa-I fie frica si a tipa pentru a-l sustine. Poate pentru tine tonul e acelasi. Diferenta o face reactia sportivului: ii este frica de tine sau incepe sa aiba incredere in el si sa faca ceea ce poate el sa faca.

Jignitul

Cand jignesti, spui omului cuvinte urate si il faci sa se simta prost.

Multi sportivi isi spun aceleasi cuvinte urate pe care le aud de la antrenorii lor. “Ba, esti prost?!”, “Da’ da si tu peste fileu”, “Ce stai ca o momaie in teren?” etc.

Iar daca ei isi spun asa in timpul meciului, ce vor face? Vor fi prosti, vor da in fileu, vor sta ca niste momai pe teren.

De ce?
Pentru ca daca asta ai in cap, asta faci. Daca tu crezi ca esti prost, vei juca ca un prost. Daca tu crezi ca stai ca o momaie in teren, asta vei face. Pe teren nu sta nimeni sa faca filosofie si sa vada daca chiar e prost sau momaie, daca dreptatea din capul lui este aceeasi cu dreptatea realitatii. De obicei ei cred ce e mai rau si atunci fireste ca joaca prost.

E drept, unii oameni sunt stimulati de cuvinte urate si “pun osul la treaba” aratand ce sunt in stare sa faca. Aici situatia se complica la fel ca si in cazul lovirii/ bataii: pe termen scurt aceste practici pot avea rezultate. Sportivul castiga!

Pe termen lung, insa poate fi afectata dezvoltarea personalitatii si a calitatii vietii. Aspecte deloc de neglijat, nu?

Pentru ca sportivul e si fiinta sociala. El vine in contact cu oameni, isi face prieteni, isi intemeiaza o familie si-si continua viata pe ale coordonate dupa ce termina cu competitiile sportive.

Dezvoltare personala antrenori

Antrenorii pe care i-am intalnit pana acum au datorita experientei practice, un bagaj foarte bogat de a comunica cu sportivul. Ei au inclusiv acele metode, intrebari prin care pot intelege foarte bine realitatea din capul sportivului.

Insa, in general dupa ce capata informatii foarte importante cu privire la motivul pentru care sportivul “nu vrea”, “nu poate” sa faca una sau alta, antrenorii trec rapid peste ele si rar au timp sa aprofundeze subiectul. Poate pentru tine ca antrenor e irelevant ce iti spune sportivul, dar pentru el este totul.

Aici intervine lucrul in echipa cu un psiholog care nu e presat de timp si de prestatia sportivului.

Antrenorii sunt foarte buni observatori ai miscarilor sportivilor si a modului in care acestia isi formeaza si isi pun in aplicare strategiile de joc. Ani de zile sunt atenti la aspectele dezvoltarii miscarii si gandirii in sport. Au rabdare sa invete sportivul, sa il creasca din aceste puncte de vedere. De obicei sunt buni observatori ai psihicului sportivului si aplica diferite strategii motivationale. Doar ca, la un moment dat “se termina benzina” si nu mai au rabdare.

Personal cred ca daca antrenorii si-ar extinde granitele cunoasterii sportivilor in directia dezvoltarii psihologice vazute ca un proces, in dinamica lui, atmosfera din echipa lor ar fi mai destinsa, iar rezultatele ar fi la nivelul la care merita sa fie.

Cu alte cuvinte:

Tipatul poate sa fie strigatul de deznadejde al antrenorului care vede ca nu reuseste sa-l determine pe sportiv sa faca asa cum vrea el. Tipatul poate sa fie arma de intimidare care provoaca frica si il determina pe sportiv “sa isi bage mintile in cap”. Uneori reuseste, alteori nu. Situatia se poate complica cu sprancene incruntate si eventual loviri. Pe termen scurt prestatiile sportive pot creste. Pe termen lung exista sanse de a influenta negativ calitatea vietii si a relatiilor acestor sportivi.

Dar, sa nu uitam asii din maneca antrenorilor:

Antrenorii sunt fini observatori psihologici, sunt buni observatori ai miscarilor si tacticilor folosite de sportivi si incearca sa ii motiveze pentru a presta la nivel ridicat.

Daca reusesc sa vada psihicul sportivului in procesul sau de dezvoltare, sa aiba rabdare si sa le acorde importanta cuvenita, atunci ei au sanse sa creeza o atmosfera de calm si colaborare in echipa. La nivel psihic sportivii se maturizeaza tot prin incercare si eroare, la fel ca in procesul de perfectionare a miscarilor.

 

Pentru mai multe informatii despre psihologia sportiva, pentru povesti personale, sugestii si intrebari, va invita sa lasati mai jos un comentariu sau sa imi scrieti la adresa nicoleta@tanase.biz

 

sursa foto: https://www.youthletic.com/cincinnati-oh/articles/8-warning-signs-your-kid-has-a-bad-coach/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *