Gandire pozitiva. Dar pana cand?

Am intalnit sportivi (dar nu numai) care au luat hotararea sa gandeasca pozitiv. A gandi pozitiv inseamna pentru ei a lua in calcul doar aspectele pozitive din ceea ce fac, convinsi fiind ca asta atrage dupa sine succes si fericire. Ei nu, lucrurile nu stau tot timpul chiar asa. Si nu trebuie sa fii specialist ca sa iti dai seama. Dar desigur, e mult mai usor sa vezi la altul decat la tine.

Indrazniti sa fiti unici

De aceea acest articol va propune o privire profunda asupra psihicului uman. Va invita sa reflectati asupra voastra si a copiilor vostri sportivi si sa intelegeti cum functioneaza lucrurile fara sa fiti nevoiti sa purtati in buzunar carti retetar de genul “7 pasi spre succes”.

De ce? Pentru ca fiecare om este unic, iar odata inteles modul in care “functionam”, nu mai e nevoie sa te bazezi pe retetele altora. Si acelea sunt bune, dar cu limite, intr-o anumita etapa de invatare, dezvoltare a anumitor abilitati.

Nu va fie frica sa fiti altfel decat altii, sa ganditi, sa acceptati si bunele si relele. Lasati la o parte confortul de a purta aceeasi “ochelari” prin care intelegi lumea, pentru a fi la fel ca toata lumea. Cautati sa ganditi din alte perspective atunci cand lucrurile ar putea merge altfel decat merg.

Parintii si gandirea pozitiva

In sport unii parintii isi dau seama destul de repede ca gandirea pozitiva nu ajuta intotdeauna sportivul, ca ea nu tine loc de echilibru emotional sau de decizii luate corect la momentul potrivit astfel incat sportivul sa joace la nivelul sau si sa castige.

Alti parinti nu isi dau seama ca lucrurile merg prost pe teren tocmai din cauza acestei gandiri pozitive luate ad literam.

De ce nu isi dau seama? Pentru ca exista o parere generala gresita asupra acestui concept: oamenii cred ca daca gandesti pozitiv si iei in calcul doar aspectele care te duc la atingerea scopurilor, iti vei atinge automat acel scop.

Psihologia pozitiva

Psihologia pozitiva aparuta oficial in 1998, este o ramura a psihologiei care se ocupa de conceptul de gandire pozitiva, dar ea ia in calcul mai multe aspecte pe care o persoana se poate baza si care o fac, multumita, fericita si de succes. In mod exceptional ea ia in calcul emotiile bune si mai putin bune si mai ales impactul pe care acestea il au asupra persoanei.

Insa ceea ce intelege multa lume prin “gandesc pozitiv”, este rezultatul unui “scurtcircuit” in ceea ce priveste filosofia de baza a acestui concept. Scurtcircuitul se produce in detrimentul emotiilor care sunt scoase din calcul. Astfel omul devine un fel de strut care isi baga capul in nisip convins fiind ca lucrurile merg bine daca gandeste pozitiv fara sa tina cont de ce se intampla cu penele si cu sufletul lui (a se citi: fara sa tina cont de emotiile lui).

La nivel personal unii oameni spun ca “isi inghit emotiile” (“tac si’nghit”), unii au invatat sa nu isi bage in seama emotiile, iar altii sa nu isi dea voie le simta ci sa si le anestezieze pentru ca altfel ar fi foarte neplacute, poate chiar devastatoare. Sau in legitima aparare se intreaba la ce le foloseste sa stie de ele?  Aceste “tac si inghit”, “nepasare”, “anestezie” sunt insa mechanisme inconstiente de aparare a Eu-lui, mecanisme formate in urma unor situatii dureroase din trecut si care sunt atat de ale noastre, incat nici nu ne dam seama ca ne fac rau.

Corpul nu se lasa mintit de trucurile mintii noastre

Si iata ca aparandu-ne (bagand capul in nisip ca sa nu stim de emotile noastre) fara sa ne dam seama suntem exact pe drumul care duce acolo unde corpul nu se lasa mintit de trucurile mintii noastre.

Asa ajungem in sport la executii motrice inexacte, nivel de joc sub nivelul normal al sportivului, la situatii in care mintea sportivului nu este in conexiune cu corpul sau si atunci nu poate face ajustari de executie motrica.

Emotiile noastre, fie ca sunt constiente sau inconstiente ele sunt intotdeauna acompaniate de raspuns la nivel corporal. Asa se ajunge pe terenul de sport din cauza unei nemultumiri tinute in frau de o gandire pozitiva (“nemultumiri inghitite”) la o tensiune interioara, la ingustarea vaselor de sange si la o irigare deficitara creierului care atrage dupa sine erori in perceptie, gandire, in luarea deciziilor pe teren. Cu alte cuvinte atrage dupa sine greseli care nu duc spre un succes la care esti indreptatit sa speri datorita calitatilor tale ca sportiv.

Pozitiv cu orice pret

O greseala pe care adultii o fac in educatia sportivilor (dar chiar si a lor insisi) este aceea de a gandi pozitiv si a se bucura cu orice pret!

Cine a spus ca viata (pe teren) e usoara si ca nu ai voie sa suferi daca e de suferit, sa plangi daca e de plans, sa te simti mic, daca e sa te simti mic si neajutorat, nemultumit, infuriat, etc?

Sportivii sunt oameni si ei au nevoie pentru dezvoltarea lor aromnioasa sa se cunoasca, sa isi dea voie sa simta. In acelasi timp insa e imperios ca adultii din jurul lui sa le explice, sa ii ajute sa se exprime, sa inteleaga ce gandesc si sa simta sanatos. Sanatos nu inseamna pozitiv. Sanatos inseamna echilibru intre mai bun si mai putin bun in conditiile date.

Capacitatea de a relativiza este una dintre calitatile necesare omului in zilele noastre. Cu atat mai mult este necesara oamenilor din domenii de performanta, cum ar fi acela de performanta sportiva. Nu poti fi perfect tot timpul, in toate mai ales in domenii de performanta! De aceea a intelege succesele si insuccese in contextul dat, a relativize cu alte cuvinte este imperios necesar pentru echilibrul emotional.

“Bucura- te de joc!”

Cand spui sportivului “bucura-te de joc” pentru ca asta iti aduce multumire si ca o consecinta castigi puncte, este adevarat privit dintr-o anumita perspectiva. Dar ce te faci cand “bucura-te” devine lege, iar el incepe sa se invinovateasca pentru faptul ca nu e fericit pe teren? In acele momente se lupta el cu el pentru ca nu e in stare sa se faca fericit. Dar cum sa fie el fericit ca e condus in joc??

Ei, si aici ne aflam in zona in care daca stam de vorba unul cu altul, ajungem la concluzia ca ce ii cerem noi sportivului, sa “gandeasca pozitiv”, “sa se bucure de joc”, nu functioneaza, pentru ca nu are cum. Din punctul meu de vedere “apreciaza-te pentru ce faci bun pe teren” e mult mai sanatos decat bucura-te. Pentru ca atunci cand omul de apreciaza, isi creste stima de sine care paote avea ca efect o crestere reala a executiilor motrice, a deciziilor luate pe teren si automat a nivelului de joc.

Reteta cu ingredientele personale te duce spre succes

Ca adult incerci uneori din disperare sa ajuti sportivul bagandu-i pe gat toate “Retetele de gandire pozitiva” pe care le gasesti in carti si despre care ai auzit vorbind o gramada de specialist si pe marii campioni.

Desigur pasii din aceste retete exista. Chiar si sportivul tau i-a facut atunci cand a castigat. Dar suntem oameni cu emotii, suntem diferiti, fiecare cu personalitatea lui, cu plusurile si minusurile lui, cu cheful sau lipsa lui de chef, cu gandurile si nedumeririle lui, uneori cu nevoia lui de a se simti mic si protejat, nu de a fi tot timpul pe culmi.

Lasati retetarele si acordati atentie si valoare sportivului asa cum este el cu plusurile si minusurile lui. Fiecare are “reteta” proprie cu putin mai multa sare sau piper, altfel decat retetele altora. Reteta cu propriile ingrediente te duce spre succes, nu reteta altuia cu ingredientele altuia.

Indrazniti sa fiti unici

Indrazniti sa ganditi, sa cautati, sa vedeti lucrurile din alte perspective atunci cand ele nu merg precum sunteti indreptati sa credeti ca merita sa mearga.

Indrazniti sa fiti altfel decat aceia care au in buzunar carti retetar gen “7 pasi spre success”.

E la moda sa gandesti pozitiv, sa fii increzator, atat de increzator incat ajungi sa te manifesti ca un narcisist crezand orbeste ca ce faci tu este adevarul suprem. Daca in viata poate mai merge, in functie de cine iti sunt partenerii de viata, in sport asta da gres. Pentru ca in sport mintea merge impreuna cu trupul. Iar daca mintea nu e in echilibru, corpul da erori de executie si pierzi atunci cand ai merita de fapt sa castigi.

Fiecare om e unic, de aceea cele scrise mai sus sunt de natura informativ- educativa. Pentru povesti personale, sugestii, intrebari, va invit sa imi scrieti la nicoleta@tanase.biz

 

Foto:

Sursa foto: Olive Strutul

http://missielizzie-meandmyshadow.blogspot.ro/2011/09/were-in-flap-over-olive-ostrich.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *